Pay Attention
994
post-template-default,single,single-post,postid-994,single-format-standard,bridge-core-1.0.6,qode-music-2.0.2,ajax_updown_fade,page_not_loaded,qode-page-loading-effect-enabled,,qode_grid_1300,footer_responsive_adv,qode-theme-ver-18.2,qode-theme-bridge,qode_advanced_footer_responsive_1000,wpb-js-composer js-comp-ver-6.0.5,vc_responsive

Pay Attention

Pay Attention

Ieri imi planificasem frumos ziua. Filmari pentru noile editii Oriflame Webshow, o vizita la Directia de Pasapoarte, o intalnire si studiu pentru lucrarea mea de disertatie, iar seara o iesire la film. Si cum afara inca nu ploua si Bucurestiul gemea de aglomeratie, am preferat sa merg pe jos. Repede, repede, sa nu cumva sa pierd ritmul nebuniei din Capitala.

Telefon cu mami, o mie de ganduri si planuri, traversez strada regulamentar si apoi… ma imprastii de la cei 180 de cm ai mei pe troturar. Nu stiu cum am reusit sa ma impiedic, cert e ca aveam in mana geanta, telefonul si inca o sacosa cu acte. Am reusit sa nu cad peste telefon(desi l-am crapat de asfalt), insa m-am lovit cam tare la genunchi. Dar sa nu fac o tragedie din asta… cate cazaturi asemanatoare nu am avut cand eram mica? In fiecare vara, cand mergeam la tara, aveam semne de buna purtare.

Ma ajuta sa ma ridic doi oameni care au vazut isprava mea si ajung speriata acasa. Imi fac curaj, curat rana, ma linistesc un pic, fac GIVE AWAY-ul de pe Instagram(ca doar il anuntasem in Instastories) si imi continui treaba. Odata cu venirea noptii imi dau seama ca unul din genunchii mei nu face prea bine. Antiinflamatoare, Baneocin si repaus. Mi-am amanat intalnirile de azi.

De dimineata am fost convinsa ca sunt mai bine! Dar nu! Abia pot sa imi misc piciorul drept. Ce bucurie sa pot face un pas!

Uof… cum suntem noi, oamenii! Cand totul e bine ne umplem mintea cu prostii si credem ca e normal sa avem ce avem…

Acum nu ma mai uit la ceas, disperata ca intarzii si ca nu imi termin planurile.

Acum stau in pat si imi imprastii gandurile pe blog, mai raspund la e-mailuri. Si ascult muzica noua sau veche.

Si imi promit ca data viitoare voi fi mai atenta…

Aveti grija de voi! O secunda de neatentie chiar va poate schimba viata!

Cu drag,

Alexandra

 

I’ve just written my yesterday experience.

Being hasty, as usual, I fell on the asphalt and I injured my foot.

It’s not a tragedy, but now I have to stay in bed for a few days to recover my wounded knee.

How weird is that? Now I find joy in every step I make… Yesterday I thought that it’s so natural to walk, to run, to rush…

Take care of you, my friends!

A moment of inattention can change your life!

With love,

Alexandra

 

No Comments

Post A Comment